AVENTURA DE CRĂCIUN

de Flavia T.

Iarna este anotimpul meu preferat! Fulgii de nea care cad pe pământul amorțit, ciocolata caldă și puloverele care mai de care mai colorate mă transpun în spiritul festiv, cel al Crăciunului, al generozității.

Eu locuiesc în Londra, la un drum lung și friguros departe de familia mea, pe care nu am mai văzut-o de doi ani.  Crăciunul este sărbătoarea mea preferată, dar de când nu îl mai petrec cu familia, nu mai este așa entuziasmant. Așa că anul acesta m-am hotărât să îi surprind și să vin în vizită!

Pe douăzeci și trei decembrie, în ziua dinaintea ajunului, m-am urcat într-un tren, și așa a început aventura de Crăciun! De-abia a plecat trenul din stație, și s-a și oprit, dar cum nu există semafoare pe șinele de tren, mi s-a părut ciudat.  M-am ridicat, îndreptându-mă spre cabina conductorului, când, făra atențiune, trenul s-a mișcat și eu am căzut peste un domn învăluit într-un parfum divin, care mirosea a turtă dulce. Nu știu dacă ochii căprui, părul cârlionțat sau mireasma înduioșătoare  m-au fascinat mai mult. Mi-am cerut scuze pentru incident și m-am întors la locul meu, unde am adormit. Când m-am trezit, o oră mai târziu, am văzut pe geamul aburit orășelul mic în care locuiau părinții mei, dar trenul stătea pe loc, așa că m-am hotărât să merg pe jos.

Drumul nu era scurt și stratul de zăpadă era înalt, dar eu eram determinată. Ieșită din tren, adierea rece m-a străpuns, îmbujorându-mi obrajii. M-am scufundat în plapuma alba de nea. Am auzit un strigăt. Când m-am întors, mi-am dat seama că era al domnului misterios. Acesta mi-a spus că dorea să mă însoțească, deoarece el mergea în aceeași direcție, și inima mi s-a topit la auzul cuvintelor acelea.

Am ajuns în oraș, în fața casei familiei mele și acolo, i-am văzut, parcă știau că veneam.

M-am dus să îmi iau rămas bun de la noul meu prieten, am văzut tristețe în ochii lui și l-am invitat să petreacă Crăciunul cu noi!