Aventura unui fulg de nea

de Amelia C. (clasa a VIII-a B)

Crăiasa Albă a lăsat să-i cadă
Straie-argintii, ca lumea să mai vadă
Nemărginita ei splendoare
De diamante albe căzătoare.

Şi-aşa-am căzut din cerul cristalin
Şi-am fost adus de vântul lin
Spre reci tărâmuri depărtate,
Cu praf de stele presărate.

M-am aşternut şi eu, uşor, uşor,
Simţind meleagul zânelor,
Acolo, Crăiasa m-a întâmpinat
Cu-n ger năprasnic, fermecat.

Şi-acuma fraţii mei se-adună,
Hai să dansăm cu toţii, împreună
Pe lacul veşnic îngheţat,
Sub ceru-adânc iluminat.

Dar deodată murmur lung mă înfioară,
O voce caldă, cristalină mă-nconjoară,
E ea, ne cheamă să venim,
Spre noi şi-ascunse locuri să gonim.

Back to Top