Bucuria vine dăruind

Fericire, emoție si suspans, așa a fost drumul nostru de azi, spre „ Casa de copii Sfântul Iosif”. Suntem mai mult decât fericiți că am reușit, prin munca noastră depusă cu drag pentru organizarea Târgului de Crăciun, să ajutăm niște copii care chiar au nevoie de multe mâini întinse.

Când am ajuns la centrul de copii, am avut surpriza să-i întâlnim doar pe cei micuți, de la trei la cinci ani, fiindcă cei mari erau la școală. Erau foarte entuziasmați că pot să se joace cu noi. Zâmbetele de pe chipul lor micuț mi-au stârnit o fericire, care mi-a transformat fața într-un zâmbet mare, mare.

Copiii s-au atașat foarte repede de noi. Ne-am jucat cu ei  și din râsetele lor am înțeles că prezența noastră era pentru ei ca un praf magic de bucurie. Am înțeles că pentru ei erau foarte importante darurile pe care le-am oferit, dar mai importantă era atenția și simpatia noastră. Copii în brațe, țipete, jocuri, bucurie.  Atmosfera a fost magică!

Din păcate, despărțirea a fost destul de dificilă. Copiii nu ne mai lăsau să plecăm, cerându-ne să rămânem cu ei acolo, pentru totdeauna. Am văzut cum, de pe chipurile lor,  zâmbetele acelea mari au dispărut, pe masură ce încolonați, s-au îndreptat spre camerele lor.

M-am îndreptat spre autobuzul școlii, bucuroasă că am putut să le dăruim o clipă de fericire, că darurile noastre le pot face viața mai bună chiar și pentru puțin timp, dar și  pentru că la acești copii fericirea nu poposește mai des și hotărâtă să mai contribuim, din când în când, cu ce putem, la înfrumusețarea vieții lor.

Dar din dar se face raiul!

Ilinca G.

clasa a VI-a C