Bunica

Crunta realitate

Apare mereu în noapte,

Și apăsarea inimii mele

O citești doar în stele.

Din amurg am realizat

Al lumii secret criptat.

Și mă așez ușor

Pe prispa cea de demult

Și-mi amintesc cu dor

De-al bunicii păr cărunt.

Trebuie să privesc înainte

Să uit tot ce-am în minte

Să privesc în zare

Către viitorul cel mare!

Gata, bunico, am plecat,

Iubirea ți-am luat,

Cu gândul te-am îmbrățisat.

Și te port la mine-n inimă

Cum cară alții a vieții lumină!

Mulțumesc că m-ai ajutat,

Iubirea necondiționată mi-ai dat

Și sunt pe vecie recunoscătoare

Pentru unica ta candoare!