Cele două lumi
de Raluca A. (clasa a V-a B)
Eram în camera mea. Așteptam să se înnopteze pentru a mă culca. Însă somnul nu era bine poftit atunci când colierul meu norocos în formă de acadea începuse să lumineze. Aveam acel colier deoarece numele meu este Acadea.
Un portal s-a deschis, iar în interiorul lui scria „Spre Lumea Dulciurilor”. Am pășit cu entuziasm și în doar două secunde eram în cu totul și cu totul altă lume. Eram atât de diferită, aveam: o rochiță cu acadele, părul plin cu bomboane, pantofi hazli și o pălărie mare. Nu cunoșteam nimic și pe nimeni. Însă la un moment dat am primit un bilet cu mesajul „Te aștept la Muzeul Bunătăților!!!”, iar la final erau trei semne de exclamare.
Am întrebat cîteva persoane în formă de vată de zahăr „unde pot găsi acest muzeu?”, iar ele mi-au răspuns că „nu tu trebuie să găsești muzeul, muzeul te găsește pe tine!” Am decis să mai hoinăresc prin orașul acela minunat.
Dar nici nu am apucat să mă uit bine că un braț m-a prins strâns de rochiță și în următoarea clipă m-am trezit la Muzeul Bunătăților. Acolo era ghidul Turtă dulce. El mi-a prezentat tot muzeul, toate sculpturile și toate tablourile. Însă, când eram pe punctul de a-mi lua inima-n dinți, și de a mă întoarce acasă, am auzit un strigăt puternic „Staaaai!”. M-am oprit și l-am văzut pe Turtă dulce, care avea o bucată veche de hârtie în mâinile lui pline de glazură mentolată.
Era o hartă. El mi-a explicat că oamenii în formă de dulciuri nu s-au născut așa. Ei au fost normali, doar că acum au fost blestemați de o vrăjitoare rea pe nume Leguma. Ea deținea orășelul Legumelor și devenise geloasă pe Lumea Dulciurilor deoarece aducea mai mulți copii în orașul în care mă aflam și eu.
Turtă dulce mi-a arătat harta și pentru a învinge vrăjitoarea cea rea trebuia mai întâi să trecem de cele trei obstacole până la palatul Legumei. Cei trei pași de parcurs erau: 1. Lacul Ciorbei de Legume, 2. Stâncile din Morcovi și 3. Pădurea Sparanghelului.
Am pornit spre lac. L-am sărit ajutându-ne de niște liane. Apoi am sărit cu mare grijă peste stânci. În cele din urmă, am trecut fără frică prin pădure. Din depărtare puteai zări palatul Legumei. Era în formă de cartof și avea paznici grași cu niște coifuri din varză. Ne-am furișat prin spatele lor și am intrat în minunatul palat. De altfel, și singurul pe care îl văzusem în viața mea!
Spre surprinderea noastră, Leguma ne aștepta chiar în poarta palatului. Era supărată pe Turtă dulce și pe toți cei din Lumea Dulciurilor. Însă pentru a ridica blestemul oamenilor dulciuri i-am promis că fiecare copil care va trece prin Lumea Dulciurilor, va poposi și prin orășelul Legumelor. Leguma a ridicat blestemul.
De atunci, fiecare copil venit în Lumea Dulciurilor, după vizitarea Muzeului Bunătăților, ajunge în continuare și în orășelul Legumelor. Iar cea mai tare parte este că Leguma îi întâmpină cu niște coșulețe pline vârf numai cu legume, pentru a le ține de foame pe tot parcursul călătoriei.
