Cetatea de la Cisnădioara

de Andrei-Noah D. (clasa a VIII-a C)

Având posibilitatea de a mă întoarce în timp, am ales să mă aventurez în a doua jumătate a secolului al XII-lea în Sibiul medieval și în împrejurimile sale.

Într-o zonă înecată de păduri, sătenii localității Cisnădioara au hotărât să înalțe o grandioasă biserică fortificată, pe un platou foarte îngust în vârful unui deal stâncos care mărginește satul la sud. Înconjurată de fortificații, aceasta a stat în calea atacatorilor ce urmăreau a năvăli asupra umilului sat.

Când coboram de la așa-zisa cetate, m-am întâlnit cu un tânăr ce împingea cu toate puterile sale un bolovan de piatră spre vârful dealului. M-am oprit și l-am întrebat cu ce scop împingea cu atâta trudă pietroiul, iar răspunsul său m-a uimit. Acesta mi-a spus că își dorește să își demonstreze sieși și sătenilor că este capabil de a împinge până în vârf o asemenea greutate, că are un caracter puternic, că nu se lasă înfrânt și că este un om pe care sătenii se pot bizui. Am rămas profund impresionat de gestul tânărului și mai ales de semnificațiile acestuia.

Revenind în prezent, mă gândesc cu nostalgie la evenimentul la care am fost martor și la faptul că, în interiorul cetății, oricine poate vedea astăzi grămezi de bolovani urcați cu râvnă de la poalele dealului. Asta mă face sa realizez că istoria a consolidat rezistența și tăria de caracter a locuitorilor ținutului Sibiu, respectiv Cisnădioara.