Epava
de Dan B. (clasa a VIII-a B)
Soarele zâmbește cu razele sale puternice pe mare agitată, iar eu cu echipa mea ne pregătim sufletește de cursa ce urma.
Eu particip la o competiție de navigație pe un velier trebuie să mergem timp de șase ore pe Marea Neagră. Ne-am îmbarcat pe velier. Cursa a început odată cu un țiuit puternic. Deja suntem copleșiți de căldura cotropitoare. Am pierdut startul deoarece una dintre frânghii se blocase. Demoralizați de eșec am continuat totuși optimiști.
Soarele se lăsase. Cerul încă portocaliu parcă ne ghida către final. Toți ne-am bucurat de impactul cu răcoarea. Nicio barcă nu se putea vedea pe marea întunecată, așa că am continuat orbește printre valuri. Deodată, o pânză de lumini ne apărus e în față. Era linia de final. Toți eram așa de bucuroși, când am auzit un strigăt asurzitor. Am căutat cu lanterna ceva ce n-ar putea da un indiciu. După niște căutări am găsit velierul adversarilor noștri pe jumătate scufundat. Din fericire, toți erau teferi dară în stare de șoc.
Am continuat să traversăm marea cea periculoasă cu un echipaj în plus la bord. Nu am reușit să terminăm primim dar măcar am făcut ce era corect.