Lumea magică a copilăriei

De Mara-Ilinca T. (clasa a VII-a C)

Copilăria este o lume magică, fermecată, în care eu încă îmi petrec fiecare zi.

În primul rând, pentru mine, copilăria este o lume plină de personaje fantastice care au grijă să te facă fericit. Unul dintre ele este Zâna Măseluţă care te vizitează de fiecare dată când pierzi un dinţişor de lapte pentru a te premia că ai avut curajul de a-l scoate sau ca Moş Crăciun care în fiecare an vine de la mare distanţă cu un sac de cadouri pentru că ai fost cuminte în timpul anului.

Copilăria este o lume în care eu însămi am fost o prinţesă, iar tati prinţul cu care puteam pune în scenă basmele pe care mi le citea mama în fiecare seară. Toate aceste personaje magice pleacă la un moment dat, însă răman pentru totdeauna vii în memoria oricărui  copil care le întâlneşte.

Copilăria îşi găseşte apoi locul în sufletul adultului de mai târziu. Joaca, adevăratul simbol al copilăriei, continuă să revină din când în când în viaţa adulţilor, pentru a le aduce aminte de anii fermecaţi ai copilăriei.

Totodată, ca în orice lume magică, copilăria este un tărâm în care grijile zilnice nu pot pătrunde pentru o perioadă de timp.  Este o lume fără griji, în care orice bubă făcută la locul de joacă dispare la o simplă suflare a mamei.

În al doilea rând, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce am depășit clasele primare, pentru mine, entuziasmul copilăriei dispare încet-încet. Pe zi ce trece, încep să caut explicaţii, adevăruri, înţeleg idei, situaţii, devin mai serioasă şi nu mă mai bucur de orice jucărie.

Simt că devin mai serioasă, zâmbesc mai puţin, nu mă mai bucur de orice nimic, am gusturi și pretenţii. În același timp, îmi place să descopăr aspectele noi ale vieții, caut explicații, adevăruri, înțeleg idei, cuvinte, situații, deosebesc. Dar totodată, mă bucur atunci când mi se îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată și aștept cu nerăbdare sărbătorile, îi înțeleg pe cei maturi și, mai ales, simt cum mă atașez mai mult de părinți, bunici și mai ales de cei mici.