O întâmplare petrecută într-o grădină cu flori

de Flavia C. (clasa a VIII-a C)

Ce este frumusețea? Sunt atât de multe definiții! Nu știu ce să aleg, dar în aceste zile de izolare, în care îmi văd rudele, prietenii, profesorii pe un ecran, am lângă mine cele mai plăpânde creații ale lui Dumnezeu, florile.

Sunt ca orice ființă, au nevoie de iubire, de apă, de substanțe, care să le hrănească și, în primul rând, au nevoie de soare. Eu le dăruiesc dragostea mea, ca și cum ar fi prietenele mele și nu fac diferență între ele. Fiecare mireasmă și culoare mă încântă, de la lalelele în nuanțe de roșu, galben sau mov, până la narcise, liliac, gura leului, crăițe, iasomie, petunii, trandafiri, care acum își scot petalele, sau regina nopții, care parfumează aerul nocturn.

Florile au poveștile lor. Privind cireșul înflorit îmi amintesc de sensibilitatea japonezilor, care au scris poeme despre perfecțiunea florilor de cireș. O albină ce se oprește în iasomia albă, frumos mirositoare, îmi amintește de Zâna Florilor dintr-un basm citit cândva.

Sunt înconjurată de atâtea culori, iar acum ajung lângă covorul de lalele multicolore, îngrijite cu mare drag de mama mea. Mintea mea mă duce înapoi, în timp și spațiu, în localitatea olandeză Lisse, nu de parte de Amsterdam și Haga, unde se află un imens parc natural cu milioane de flori. Se numește Keukenhof, iar acum este închis pentru vizitatori.

Cu ochii minții îmi amintesc cum i-am parcurs aleile, descoperind toate florile din lumea asta, aduse de pe toate continentele: orhidee exotice, cactuși, ferigi. Frumusețea lor mi-a îmbogățit mintea, imaginația mea a început să zboare…

O floare ne aduce mereu bucurie. O poți dărui, chiar și virtual, trimițând o fotografie pe WhatsApp! Mesajul tău este un semn de prețuire.

Și nu pot încheia fără povestea lalelei. Se zice că sultanii din vechiul Imperiu Otoman purtau la turban o lalea. Astfel numele de „tulip” se trage de la cuvântul persan „tulipan”,

adică…turban.

Lalelele provin din Asia, iar pentru comercianții europeni, care străbăteau mările și țările, erau ca și aurul. Secole la rând nebunia comerțului cu bulbi de lalele a animat piețele olandeze. În 1642 în Lisse s-a deschis un muzeu numit „Laleaua Neagră”.

Deschid ochii și privesc lalelele din grădina mea. Mă îndeamnă să deschid paginile unei cărți și așa intru în lumea descrisă de Alexandre Dumas, în romanul său „Laleaua Neagră”.