Lumea e așa: joacă, jocuri, glume, idei, prieteni, mișcare, năzbâtii, cărți, mâncare și adulți care zbârnâie în jurul lor pentru a le oferi protecție, sprijin, educație, hrană și iubire.
În an de mare sărbătoare pentru România, profesorii pregătesc tot felul de lecții cu și despre țara în care trăim. Și este frumos așa.
Cum vede un elev din clasa a doua țara în care trăiește? Ce știe despre ea? Ce însemană România pentru el?
Ei bine, pentru copilul din clasa a doua, România este familia lui. El înțelege atât nucleul familiei cât și familia extinsă. Deseori, animalul de companie sau jucăria preferată, sunt de importanță majoră și parte a familiei.
De aceea, le-am propus elevilor mei un proiect: să scrie despre familia lor pentru a face o surpriză părinților cu ocazia celor 100 de ani pe care România îi împlinește. Elevii au primit cu entuziasm ideea și iată ce au făcut:
– Au decis despre cine din familie doresc să scrie.
– Au ales numărul de pagini pe care cărticica îl va avea.
– Au scris ținând cont de ceea ce am învățat la CLR- descrierea unei persoane- însușiri fizice, însușiri sufletești, relația cu acea persoană; așezarea în pagină.
– Au ales cartoane colorate pentru coperte.
– Au decorat coperta, și-au lipit poza, au scris titlul.
Prin proiecte de acest tip, copilul se află în centrul demersului educativ. El gândește, scrie, își prezintă munca și ducând acasă produsul, va crea un moment unic atunci când împreună cu părinții vor răsfoi sau vor citi. Am văzut în paginile lor descrieri de șapte-opt propoziții și descrieri care au umplut pagina. Detaliile scrise sunt foarte diferite însă oferă claritate asupra ceea ce copilul prețuiește la cei dragi. A scrie pe pagina albă că îți iubești mama, tata, bunicul, bunica este mai mult decât o declarație. Este sincera lor apreciere și recunoștință.
Am selectat câte o propoziție din fiecare cărticică “Familia mea”:
“Ea zâmbește mult. El este foarte glumeț. Ei îi plac mult pastele. Este cel mai bun tată din univers. Ei îi place să îmi citească din cartea cu Harry Potter. El se joacă cu mine. Ea desenează foarte bine. Ei îi place să o ajute pe Buni. Când era mică îi plăcea să cânte la mandolină. El este bun la tehnologie. Tata se joacă cu mine și când vrea să se joace mă ia prin surprindere. Tata o cunoaște pe mama de la liceu. Ei îi place să gătească cu mine și să meargă la sală cu tata. Mama mea este fericită. El de obicei se îmbracă cu tricou alb câștigat la concursuri de alergat. Tata este foarte frumos și harnic. Și ne dă pupici în fiecare noapte când mergem în pat.”
Activitatea a fost plăcută, elevii au fost harnici și la final am văzut pe chipul lor bucuria și emoția.
text de Delia Raț (înv. clasa a II-a B)
Cum vede un elev din clasa a doua țara în care trăiește? Ce știe despre ea? Ce însemană România pentru el?
Ei bine, pentru copilul din clasa a doua, România este familia lui. El înțelege atât nucleul familiei cât și familia extinsă. Deseori, animalul de companie sau jucăria preferată, sunt de importanță majoră și parte a familiei.
De aceea, le-am propus elevilor mei un proiect: să scrie despre familia lor pentru a face o surpriză părinților cu ocazia celor 100 de ani pe care România îi împlinește. Elevii au primit cu entuziasm ideea și iată ce au făcut:
– Au decis despre cine din familie doresc să scrie.
– Au ales numărul de pagini pe care cărticica îl va avea.
– Au scris ținând cont de ceea ce am învățat la CLR- descrierea unei persoane- însușiri fizice, însușiri sufletești, relația cu acea persoană; așezarea în pagină.
– Au ales cartoane colorate pentru coperte.
– Au decorat coperta, și-au lipit poza, au scris titlul.
Prin proiecte de acest tip, copilul se află în centrul demersului educativ. El gândește, scrie, își prezintă munca și ducând acasă produsul, va crea un moment unic atunci când împreună cu părinții vor răsfoi sau vor citi. Am văzut în paginile lor descrieri de șapte-opt propoziții și descrieri care au umplut pagina. Detaliile scrise sunt foarte diferite însă oferă claritate asupra ceea ce copilul prețuiește la cei dragi. A scrie pe pagina albă că îți iubești mama, tata, bunicul, bunica este mai mult decât o declarație. Este sincera lor apreciere și recunoștință.
Am selectat câte o propoziție din fiecare cărticică “Familia mea”:
“Ea zâmbește mult. El este foarte glumeț. Ei îi plac mult pastele. Este cel mai bun tată din univers. Ei îi place să îmi citească din cartea cu Harry Potter. El se joacă cu mine. Ea desenează foarte bine. Ei îi place să o ajute pe Buni. Când era mică îi plăcea să cânte la mandolină. El este bun la tehnologie. Tata se joacă cu mine și când vrea să se joace mă ia prin surprindere. Tata o cunoaște pe mama de la liceu. Ei îi place să gătească cu mine și să meargă la sală cu tata. Mama mea este fericită. El de obicei se îmbracă cu tricou alb câștigat la concursuri de alergat. Tata este foarte frumos și harnic. Și ne dă pupici în fiecare noapte când mergem în pat.”
Activitatea a fost plăcută, elevii au fost harnici și la final am văzut pe chipul lor bucuria și emoția.
text de Delia Raț (înv. clasa a II-a B)