Toți trebuie să fim fericiți
de Maria R. (clasa a VIII-a A)
Eu si familia mea mergeam la Polul Nord să îl vizităm pe Moș Crăciun de ziua lui. Îi pregătisem un cadou deosebit care avea valoare sentimentală. Știam că acesta avea deja foate multe jucării, de aceea i-am scris fiecare dintre noi o scrisoare și i-am înramat o fotografie cu el și noi. Aproape ajunsesem și deja era mult mai frig și se făcea din ce în ce mai întuneric, deși era ora unu.
Pe drum, am oprit la un magazin ca să luăm ciocolată caldă ca să ne încălzim. Fix când am terminat-o, am ajuns la sediul Crăciun. Înăuntru erau mulți elfi alergând și făcând cadouri. Perioada asta era cea mai aglomerată, deoarece era Crăciunul. O bandă rulantă care se întindea prin tot sediul arătând ca un șerpișor. De pe ea, elfii luau piesele de jucării și le montau împreună, apoi alți elfi le luau și le împachetau.
După căteva momente, apare și Moșu’ alături de niște elfi cântând colinde cât coborau scările înspre noi. Când au ajuns la noi, s-au oprit și toți elfii au început să aplaude. Moșu a venit și ne-a luat în brațe, apoi ne-a oferit câte un cadou gigantic la fiecare. Imediat ce a avut ocazia i-am dat și noi cadoul. El a fost foarte impresionat de acesta, deoarece el de obicei nu primea cadouri, doar dădea. Era atât de bucuros, încât ne-a dus la magazinul lui personal de ciocolată caldă, unde veneau elfii și se știa că se face cea mai buna ciocolată, ca sa ne facă cinste. Cât timp eram acolo, un elf l-a sunat pe Moșu’ spunându-i să vină rapid, deoarece se luase curentul în tot sediul. Moșu’ și familia mea s-au ridicat direct, dar eu nu m-am putut abține să nu termin ciocolata. Am băut-o dintr-o gură și am alergat ca să-i ajung pe ceilalți din urmă.
Când am deschis ușa sediului, toți elfii alergau panicați prin tot locul, iar familia mea și Moșu’ încercau să-i calmeze, dar nu reușeau. Era hărmălaie. Trebuia să fac ceva. Am pășit înăuntru și am luat un clopoțel de pe bandă. Am dat din el cu speranța de a mă face observată. În urma clinchetului cristalin, toți s-au întors cu fața spre mine. Văzând cum se uitau la mine, nu era ușor, dar știam că asta era de făcut. Le-am spus că nu era momentul să se panicheze, ci să găsim o cale de a readuce curentul, deoarece în momentul acela erau numeroși copii care așteptau să primească cadouri în fața pomului de Crăciun. Aceștia și-au dat seama că asta era adevărat, așa că au venit cu ideea sa creăm energie pozitivă. Se spunea că rezolvă tot, dar totuși nu eram foarte siguri că va merge. Într-un final, ne-am asumat riscurile pentru că știam că nu mai exista o altă cale și trebuia să ne grăbim. Am propus să cântăm colinde, deoarece acestea provoacă fericire și fericirea generează energie pozitivă. Moșu’ a dat ritmul și noi l-am susținut cântând și dansând. Deodată, tot sediul era fericit din nou, dar totuși ceva nu era bine, deoarece curentul nu revenea. Moșu’ și-a reamintit că azi venise un elf supărat la el spunându-i că voia foare mult să vadă selele de aproape. Ne-am dat seama că asta era problema, deoarece niciun elf nu trebuia să fie supărat. L-am căutat toți și l-am găsit în camera de relaxare a elfilor, supărat. Am rugat elfii să îi facă un binoclu cu care putea să se uite la stele din propiere. Când l-au terminat, l-au rugat pe elful supărat să se ducă afară unde era binoclul. Acest era atât de fericit. S-a dus repede spre binoclu și s-a uitat în el. Cu un zâmbet a pornit iar curentul. Sediul s-a luminat tot și toți erau din nou fericiți. S-au apucat de muncă și au reușit să trimită toate cadourile copiilor la timp.
